Monografie

Un sat vechi, chiar dacă cea dintâi menţiune documentară est relativ târzie: într-un suret din 1609 este menţionată împărţeala moşiilor lui Dingă hatmanul, din care aflăm: „… iar în partea Dinguşei, fata lui Grigore s-au venit satul Dîngeni…”[1].

Mergând pe firul documentelor în urmă aflăm că Grigore cu fraţii şi nepoţii săi cumpărau la 15 mai 1604 a opta parte din moşia Dolniceni, fost sat la circa 4 km nord-est de actualul sat Dîngeni, de la Drăghici Dinga, ruda lor[2].

Drăghici Dinga şi rudeniile sale primesc întărire de la Petru vv. la 30 mai 1575 pentru a stăpâni jumătate din satul Dolniceni, pentru care străbunii lor Ghedeon Popa şi Miroslav au avut privilegii de la „… Ştefan voievod cel Bătrân, dar au pierdut privilegiile când au venit tătarii asupra lui Ion Voievod…”[3]. Cu siguranţă Drăghici Dinga şi rudeniile acestuia, menţionaţi anterior stăpâni la Dolniceni, stăpâneau şi moşia pe care s-a întemeiat satul, care a luat nume de la cel al stăpânului de aici, Dinga, la care s-a adăugat sufixul „-eni” cu valoare locativă, sat care trecea în 1609 în stăpânirea Dinguşei, când se împărţeau cele 12 sate moşii ale hatmanului Dinga răspândite în toată Moldova.

Sat tipic răzeşesc cu proprietăţi împărţite succesiv la descendenţi, uneori refăcându-se o proprietate mai mare şi iarăşi desfăcându-se pentru a se forma apoi moşie mare boierească spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, în stăpânirea familiei Ţintilă, Adamache şi apoi Mavrocordat.

Când s-a construit cea dintâi biserică nu putem răspunde, dar în 1772 exista biserică şi preot[4], al cărui nume, Neculai, este menţionat în anul 1774[5]. Un locaş de biserică a fost construit de stăpânul moşiei, Ţintilă, la începutul secolului al XIX-lea, dar a fost nimicită de trăsnet[6], în locul căreia s-a construit cu ajutorul proprietarului moşiei, Iorgu (Gh.) Mavrocordat, alt locaş cu pereţi din paiantă, care s-a sfinţit la 8 noiembrie 1880[7]. Se pare că aceasta a fost biserica construită în satul Adăşeni de Ilie Ciolac, în 1837 şi apoi transferată la Dîngeni, după ce la Adăşeni fraţii Costache şi Iordache Ciolac au construit în 1865 biserica din zid[8].

Acest locaş, cu reparaţii periodice, a deservit până în anul 1984, când vrednicul preot Vasile Bota a chemat la sfinţirea noului locaş de biserică, construit în jurul şi dea­su­pra vechiului locaş, cu ajutor din partea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, din partea maramureşenilor, din mijlocul cărora s-a ridicat, şi din partea sătenilor … mai mult gălăgie. Biserica actuală, o construcţie fragilă, ziduri din cărămidă, o catape­teas­mă foarte frumoasă, stejar sculptat, o pictură mai puţin ortodoxă, executată de D. Vasâlcin.

Preoţi slujitori: Neculai, Ioan Cuciureanu, Gh. Ionescu, Th. Panaitescu, Gh. Negureanu, Stelian Teodorescu, Petru Tănase, V. Bota, Ioan Guriţă, Ioan Canciuc şi mulţi suplinitori pentru perioade scurte.

Şcoala din satul Dîngeni s-a înfiinţat la 27 februarie 1865, când a fost numit învăţătorul Panaite Dăscălescu[9] la şcoala comunală.

În 1888 şcoala din Dîngeni era judeţeană (subvenţionată de judeţ), cu învăţătorul Gr. Filipescu[10].

Şcoala a funcţionat în casele unor săteni până în anul 1908 când s-a dat în folosinţă localul propriu, şcoala veche.